Legislaţie
LEGISLATIA EUROPEANA ANTI-DISCRIMINARE
Principiile generale si sursele legislatiei UE
UE trebuie sa actioneze in limitele puterilor stabilite prin tratate. Principiul subsidiaritatii reglementeaza legalitatea exercitarii competentelor: in cazurile in care domeniile nu sunt de competenta exclusiva a UE (ex. cand competenta este impartita cu statele membre) aceasta poate sa acioneze numai daca obiectivele aciunii nu pot fi indeplinite in mod suficient de catre statele membre.
In cazurile de conflict, legislatia UE este preeminenta legii nationale, in scopul de a asigura uniformitatea legislatiei UE si interpretarea ei in mod uniform la nivelul instantelor nationale. Curtea Europeana de Justitie a sustinut ca UE constituie noua ordine juridica. In acest scop, statele membre care beneficiaza de aceasta noua ordine si-au limitat suveranitatea, iar instantele de judecata nationale au obligatia sa aplice prevederile legislatiei UE, chiar daca acest lucru presupune sa refuze aplicarea legislatiei nationale cu care vine in conflict, in cazul in care aceasta legislatie nationala a fost adoptata anterior sau ulterior unei norme din legislatia UE.
Izvoarele (sursele) legislatiei UE pot fi impartite in 3 categorii:
Surse primare: tratatele dintre statele membre si acordurile cu statele terte.
Surse secundare: regulamente, directive, decizii, recomandari si opinii.
Alte surse: principiile generale ale legislatiei UE dezvoltate prin jurisprudenta Curtii Europene de Justitie si "soft law" (ex. ghiduri si rezolutii).
Tratatele
Tratatul privind Comunitatile Europene di Protocoalele sale, modificat prin Tratatul de Fuziune t965 si Tratatele de Aderare (t972: UK, Irlanda, Danemarca; t979: Grecia; t985: Spania, Portugalia; t995: Austria, Finlanda, Suedia; 2003: Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia; 2005, Bulgaria, Romania)
Tratatul Euratom
Actul Unic European t986
Tratatul privind Uniunea Europeana (de la Maastricht)t992
Tratatul de la Amsterdam t998
Tratatul de la Nisa 2000
Surse secundare
Articolul 249 din TCE statueaza:
”[...] Un regulament este de aplicare generala. EI este obligatoriu in intregime si direct aplicabil tuturor statelor membre.
O directiva este obligatorie in ce priveste rezultatul ce trebuie obtinut, in ce priveste fiecare stat membru caruia ii este adresata, insa acestea au dreptul de a alege formele si metodele de ob'inere a rezultatului.
O decizie este obligatorie in intregime cu privire la cei carora le este adresata.
Recomandarile si opiniile nu au forta obligatorie.”
Regulamentele
Forta obligatorie
Direct aplicabile: intra in vigoare prin simpla lor publicare In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de la data specificata in cadrul textului sau in absenta acesteia la 20 de zile de la publicare
Nu necesita nici un fel de masuri nationale de implementare
Pot fi invocate in instantele judecatoresti nationale de catre indivizi
Sunt de aplicare generala - se aplica tuturor statelor membre
Directivele
Forta obligatorie in ce priveste statele carora le sunt adresate
Intra in vigoare, fie la data specificata in textul lor, fie la 20 de zile de la publicarea in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Insa necesita masuri de implementare la nivel national ce trebuie luate intr-o anumita perioada de timp de la adoptarea lor
Statele membre trebuie sa asigure adoptarea masurilor de implementare a directivelor inainte de expirarea termenului limita asa incat legislatia nationala sa fie in conformitate cu prevederile directivei - acest proces poarta numele de „transpunerea directivei”
Inainte de expirarea termenului limita, directivele nu pot fi invocate in fata instantelor de judecata nationale
Odata expirata aceasta perioada de timp, indivizii pot invoca prevederile directivelor in fata instantelor de judecata nationale, dar doar impotriva statului sau agentilor statului si numai daca sunt indeplinite anumite conditii
Statele membre pot fi trase la raspundere pentru neimplementarea sau transpunerea imperfecta a directivei
Deciziile
Forta obligatorie insa numai pentru cei carora le sunt adresate, ex:. o firma care a incalcat regulile concurentei
Pot fi invocate in instantele de judecata nationale de catre indivizi
Alte surse
Jurisprudenla/Principiile generale ale legislaliei UE:
drepturile fundamentale ale omului (inclusiv Convenlia Europeana a Drepturilor Omului)
egalitatea/nediscriminarea
proporlionalitatea
banuiala legitima/neretroactivitatea
dreptul de a fi audiat
privilegiul profesiei juridice
Conceptul discriminarii in legislatia si politica UE
Principiul nediscriminarii reprezinta un principiu general al legislatiei UE. EI este mentionat expres in numeroase dispozitii ale tratatelor.
Carta UE privind Drepturile Fundamentale l-a proclamat in mod solemn in decembrie 2000, desi acest document nu are inca forta juridica obligatorie. Carta face parte din Tratatul Constitutional, si, in momentul in care acesta va fi ratificat de catre toate cele 25 de state membre, ea va deveni obligatorie. Procesul ratificarii Constitutiei Europene este in prezent in desfasurare in intreaga Uniune Europeana. Articolul21(1) din Carta statueaza:
"Orice discriminare bazata pe orice criteriu precum sex, rasa, culoare, etnie sau origine sociala, trasaturi genetice, limba, religie sau credinta, opinie politica sau de alta natura, apartenenta la o minoritate nationala, proprietate, nastere, dizabilitate, varsta sau orientare sexuala este interzisa."
In continuare, articolul13 din TCE statueaza:
"Fara a desconsidera prevederile celorlalte dispozitii ale Tratatului si in limitele puterii conferite de acesta Comunitatii Europene, Consiliul in unanimitate, actionand la propunerea Comisiei si dupa consultarea cu Parlamentul European, poate lua decizii necesare pentru combaterea discriminarii bazate pe sex, origine rasiala sau etnica, religie sau credinta, dizabilitate, varsta sau orientare sexuala."
Aceasta nu reprezinta o interdicie directa a discriminarii, ci mai mult o prevedere prin care se acorda UE competente in domeniul combaterii tuturor formelor de discriminare. Chiar inaintea acestor prevederi, a existat o ampla legislatie si jurisprudenta UE referitoare la interzicerea discriminarii pe criteriu de nationalitate si sex. In urma adoptarii articolului 13, UE a pus in practica o strategie de combatere a discriminarii formata din:
Directiva Consiliului 2000/43/EC
Directiva Consiliului 2000/78/CE
Planul de Actiune al Comunitatii 2001-2006 (Decizia 2000/750/CE) privind combaterea discriminarii pe toate criteriile enumerate in articolul13 (altele decat criteriul sex).
Directiva Consiliului 2000/43/EC din 29 iunie 2000 pentru implementarea principiului de tratament a persoanelor, indiferent de originea rasiala sau etnica
Implementeaza principul egalitatii de tratament intre persoane indiferent de rasa sau origine etnica
Asigura protectie impotriva discriminarii in domeniul angajarii si instruirii, educatiei, securitatii sociale, sanatatii si accesului la bunuri si servicii
Contine definitiile discriminarii directe, indirecte, hartuirii si victimizarii
Ofera victimilor discriminarii dreptul de a actiona in justitie, printr-o procedura administrativa sau juridica, pe cei care ii discrimineaza si prevede si sanctiuni pentru acestia
Stabileste infiintarea in fiecare stat membru UE a unui organism care sa promoveze un tratament egal si care sa ofere asistenta independenta victimilor discriminarii rasiale
Directiva Consiliului 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000 privind stabilirea unui cadru general pentru egalitatea de tratament in domeniul angajarii
Implementeaza principul egalitatii de tratament in domeniul angajarii si instruirii indiferent de religie sau credinta, orientare sexuala, varsta sau dizabilitati
Ofera, ca si Directiva 2000/43/EC, definitii ale discriminarii, a dreptului la recurs si a rasturnarii sarcinii probei
Cere angajatorilor sa creeze conditii de lucru rezonabile pentru persoanele cu dizabilitati care sunt calificate pentru slujbele oferite
Permite, in unele cazuri, exceptii de la principiul egalitatii de tratament, pentru a pastra, de exemplu, caracterul special al unor organizatii religioase, sau pentru a asigura masuri speciale pentru integrarea pe piata muncii a celor foarte tineri sau a celor foarte in varsta.
Domeniul de aplicare al Directivelor
Articolul 3 din Directiva privind relatiide de munca (2000/78/CE) protejeaza impotriva discriminarii in urmatoarele domenii:
Accesul la locuri de munca, munca individuala (pe cont-propriu) si profesie (inclusiv promovarea)
Accesul la consiliere si pregatire vocationala
Relaliite de munca si conditiile de munca, inclusiv concedierea si salariul
Apartenenta la organizatii sindicale sau patronale
Articolul 3 din Directiva Rasiala (2000/43/CE), acorda mai multa protect impotriva discriminarii incluzand:
Accesul a locuri de munca, munca individuala (pe cont-propriu) s profesie(inclusiv promovarea)
Accesul a consiliere s pregatire vocationala
Relatiile de munca si conditiile de munca, inclusiv concedierea si salariul
Apartenenta la organizatii sindicale sau patronale
Educatia
Protectia sociala, inclusiv securitatea sociala si serviciile de sanatate
Avantaje sociale
Accesul la bunuri si servicii publice, inclusiv accesul la locuinta
Persoanele carora li se aplica Directivele
Directivele interzic discriminarea savarsita de persoane fizice sau juridice din sectorul public sau privat. Aceasta inseamna ca un individ proprietar al unei firme are aceeasi obligatie de a nu discrimina la fel ca o companie privata mare, corporatie, municipalitate sau autoritate publica.
Directivele protejeaza impotriva discriminarii indivizii, adica persoanele fizice. In plus, Directiva Rasiala (2000/43/CE) prevede ca protecia impotriva discriminarii trebuie sa se aplice si fata de organizatiile care au statut de persoana juridica, atunci cand organizatia este discriminata pentru ca un membru al sau are o anumita rasa sau origine etnica.
Cetatenia
Directivele se aplica tuturor persoanelor care se afla pe teritoriul unui stat membru, impotriva oricarei fapte de discriminare pe baza unuia dintre criteriile prevazute (rasa sau origine etnica, dizabilitate, religie sau credinta, orientare sexuala si varsta) indiferent de nationalitatea persoanei in cauza.In consecinta, un cetatean ucrainean care a fost discriminat in Ungaria pe criteriul originii etnice, dizabilitatii sau orientarii sexuale este aparat in acelasi fel ca si un cetatean maghiar. Directivele exclud in mod expres discriminarea pe criteriul cetatenie, prin urmare, daca se produce o discriminare pentru ca esti roman sau pentru ca nu esti maghiar, Directivele nu se aplica (a se vedea Directiva Rasiala (2000/43/CE), punctul 13 si art. 3.2; Directiva privind relatiile de munca (2000/78/CE) punctul 12 si art. 3.2).
In afara directivelor anti-discriminare exista desigur prevederile Tratatului UE in materia libertatii de miscare a persoanelor in cadrul UE. Acesta prevede o anumita protecie impotriva discriminarii
Exceptii de la interzicerea discriminarii in Directive
Scopul Directivelor este sa creeze un cadru pentru combaterea discriminarii. Directivele permit discriminarea doar in moduri cu totul exceptionale si numai daca sunt indeplinite anumite conditii.
Cerinte ocupationale determinante
Directivele prevad pentru toate criteriile de discriminare exceptii pentru indeplinirea cerintelor ocupationale determinante. In consecinta, un angajator poate selecta o persoana pentru un anumit post bazandu-se pe o anumita cerinta ocupationala determinanta, de exemplu ca aceasta sa aiba o caracteristica legata de originea ei rasiala sau etnica, dizabilitate, religie sau credinta, orientare sexuala sau varsta. Respectiva cerinta ocupationala determinanta trebuie sa fie esentiala avand in vedere natura muncii cerute si contextul in care aceasta se desfasoara. De asemenea este necesar ca obiectivul urmarit sa fie legitim si cerinta proportionala. De exemplu, un regizor de film poate insista sa aiba un actor de culoare care sa il joace pe Nelson Mandela - in aceasta situatie este vorba despre o cerinta ocupationala determinanta sa angajezi un actor de culoare. Aplicarea exceptiei cerintei ocupationale determinante avand in vedere un criteriu nu justifica savarsirea unei discriminarii pe un alt criteriu.
Practicile indelungate cu privire la o anumita tipologie de persoana ceruta pentru a ocupa un anumit post sau pentru o anumita profesie pot sa nu treaca testul obiectivului legitim si al proportionalitatii. De exemplu, un angajator probabil nu va reusi sa demonstreze ca pentru postul de receptioner este nevoie de o persoana "tanara si energica"; o astfel de cerinta poate fi discriminatorie pe criteriul varstei si dizabilitatii.
Diferente de tratament pe criteriul varstei
Articolul 6 din Directiva privind relatiile de munca (2000/78/CE) permite statelor membre, fara a le obliga sa includa anumite exceptii de la discriminare pe criteriul varstei:
Fixarea unei varste minime, a experientei, sau vechimii pentru a avea acces la un loc de munca sau alte avantaje legate de locul de munca;
Fixarea unei varste minime de angajare, bazata pe cerintele de pregatire pentru un anumit post sau de nevoia de a avea o perioada rezonabila de timp inainte de a se pensiona.
Orice exceptie de acest gen trebuie sa indeplineasca conditia de a fi justificata obiectiv si rezonabil de un scop legitim precum: politica de ocupare a fortei de munca, piata fortei de munca, conditii de pregatire, iar mijloacele de atingere a acestui scop sa fie adecvate si necesare.
LEGISLATIE ROMANEASCA ANTI-DISCRIMINARE
Problematica discriminarii a fost introdusa in legislatia romaneasca prin intermediul aderarii/semnarii/ratificarii de catre Romania a actelor normative internationale referitoare la drepturile omului. Dintre acestea amintim:
Declaratia Universala a Drepturilor Omului
Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice
Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei (CEDAW)
Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Carta Sociala Europeana Revizuita
Eforturile Romaniei pentru adoptarea unei legislatii care sa transpuna prevederile directivelor europene anti-discriminare au inceput inca din 1999 si s-au concretizat in adoptarea urmatoarelor legi:
Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 431 din 2 septembrie 2000
Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M. Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002
HOTARARE nr. 1.194 din 27 noiembrie 2001 privind organizarea si functionarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, publicata in M.Of, Partea I, nr. 792 din 12 decembrie 2001
Ordonanta Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea O.G. nr. 137/2003, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. . 619 din 30 august 2003
Legea nr. 27/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M. Of. Al Romaniei, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004
Instructiunea CNCD, nr. 1 din 5 martie 2003, publicata in M.Of., Partea I, nr.235 din 7 aprilie 2004
Hotarare nr. 1.258 din 13 august 2004 privind aprobarea Planului national de actiune pentru combaterea discriminarii, publicata in M. Of. Al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 august 2004
Legea nr. 324 din 14 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M. Of. Al Romaniei, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006
Acestora li se adauga referirile de ordin general privind discriminarea care apar in:
Constituţia României (art. 4, 16, 26 )
Codul Penal al României (art. 247, art. 317)
Codul Civil al României (art.998 si art. 999)
Codul Muncii (art.5)
(Sursa de informare: Combaterea discriminarii: manual de pregatire. Human European Consultancy; Migration Policy Group, Luxemburg, Biroul pentru publicatii oficiale ale Comunitatii Europene, 2006)