Declaraţia de la Roma
DECLARAŢIA DE LA ROMA Cu privire la educatia pentru persoanele cu cerinte educative speciale (traducere provizorie asigurata de Grupul de Studiu al Problematicii Handicapului, GSPH)
Delegatii Consiliilor Nationale ale persoanelor cu handicap din Europa de Sud, din Cipru, Spania, Grecia, Italia, Malta, Portugalia si Slovenia, intruniti la Roma, 13-15 iunie 2002,
Analizand in mod critic experienta italiana de peste 30 de ani in furnizarea unui program educational inclusiv pentru toti elevii cu handicap, cu deficiente fizice, intelectuale sau senzoriale, in cadrul sistemului obisnuit de invatamant la toate nivelurile, sprijinit legislativ la nivel regional si national, prin activitatea administrativa si resurse tehnologice, financiare, si umane la nivel national, regional si local, care permit planificarea, managementul si monitorizarea anuala,
Reafirmand dreptul la educatie al fiecarei persoane, asa cum este cuprins in Declaratia Universala a Drepturilor Omului a Natiunilor Unite si reinnoind solicitarea facuta de comunitatea internationala in cadrul Conferintei Mondiale din 1990 cu privire la Educatia pentru Toti, fara deosebire de diferentele individuale,
Reamintind diferitele declaratii facute de Natiunile Unite, care au culminat cu Regulile Standard privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Handicap, in care statele sunt chemate sa asigure integrarea educatiei persoanelor cu dizabilitati in sistemul educational general, ca si Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copiilor,
Facand referire la Tratatul de la Amsterdam si la Carta Europeana cu privire la Drepturile Fundamentale, care interzice orice forma de discriminare pe temeiul dizabilitatii,
Luand in considerare Declaratia de la Salamanca, cu privire la principiile, strategiile si practicile in domeniul educatiei persoanelor cu nevoi speciale; rezolutia Consiliului si a reprezentantilor guvernelor statelor membre, din data de 20 decembrie 1996, cu privire la egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap; rezolutia Consiliului din 17 iunie 1999, cu privire la egalizarea sanselor in domeniul incadrarii in munca pentru persoanele cu handicap; articolul 26 din Carta Uniunii Europene a Drepturilor Fundamentale; Declaratia Comuna a partenerilor sociali din Uniunea Europeana, din data de 19 mai 1999, cu privire la ocuparea in munca a persoanelor cu handicap; Carta de la Luxemburg cu privire la scoala pentru toti, aprobata in decembrie 1996, la inchiderea programului Helios II; ca si Cadrul de Actiune de la Dakar din aprilie 2000, care a reafirmat viziunea articulata in Declaratia Mondiala cu privire la Educatia pentru Toti la Jomtien, Tailanda, in 1990 si a propus sase obiective educative care trebuie atinse de fiecare cetatean al oricarei societati,
Luand in considerare ca pe data de 4 aprilie 2001 Parlamentul Europei a adoptat Rezolutia "Spre o Europa fara Bariere pentru Persoanele cu Handicap",
Tinand cont ca Ziua Europeana a Persoanelor cu Handicap din anul 2002 este dedicata educatiei pentru toti,
Luand nota cu satisfactie implicarea tot mai mare a guvernelor, a grupurilor de sprijin, a profesorilor si a grupurilor de parinti, ca si mai ales a organizatiilor persoanelor cu handicap si ale familiilor acestora in gasirea solutiilor pentru imbunatatirea accesului la educatie pentru majoritatea celor cu nevoi speciale, care sunt inca, adesea, excluse,
1. Noi, delegatii Delegatii Consiliilor Nationale ale persoanelor cu handicap din Europa de Sud, intruniti la Roma, 13-15 iunie 2002, ne reafirmam sustinerea pentru Educatia pentru Toti, recunoscand necesitatea si urgenta de a furniza educatie tuturor copiilor, tinerilor si adultilor cu cerinte educative speciale, in cadrul sistemelor generale de educatie la toate nivelurile, si sustinem Cadrul de Actiune cu privire la Educatia pentru Persoanele cu Nevoi Speciale, pentru ca organizatiile si guvernele sa se ghideze de spiritul prevederilor si recomandarile acestuia.
2. Credem si declaram ca: 
orice copil, fara deosebire de sex, rasa, varsta, clasa sociala si dizabilitate are dreptul fundamental la educatie si trebuie sa primeasca sansa de a acumula si mentine cel mai inalt nivel de cunoastere si capacitate de dezvoltare;

fiecare copil are caracteristici, interese, abilitati si necesitati educationale proprii, unice;

sistemele educationale trebuie proiectate, iar programele educationale implementate luand in considerare diversitatea larga a acestor caracteristici si necesitati;

persoanele cu nevoi educative speciale trebuie sa aiba egalitatea de sanse si sa nu fie discriminate, pentru a se integra in scolile obisnuite, care trebuie sa le ofere pedagogia centrata pe copil capabila sa faca fata nevoilor lor;

scolile obisnuite cu orientare inclusiva constituie cele mai productive masuri de combatere a atitudinilor discriminatorii, creand comunitati deschise, construind o societate inclusiva si realizand educatia pentru toti; mai mult, acestea furnizeaza educatia eficienta majoritatii copiilor si imbunatatesc eficienta si, in ultima instanta, diminueaza costurile intregului sistem educational.
3. Chemam toate guvernele: 
sa dea maxima prioritate elaborarii de strategii si finatarii imbunatatirii sistemelor lor de invatamant, pentru a le face capabile sa includa in scolile obisnuite, la orice nivel, toti copiii, fara deosebire de diferentele individuale sau de dificultatile acestora;

sa adopte ca subiect de drept sau strategie principiul educatiei obisnuite si inclusive, in care sa fie inscrisi toti copiii, in sistemul care se potriveste cel mai bine circumstantelor lor, prin oferirea de sprijin adecvat in servicii si asistenta tehnica elevilor cu cerinte educative speciale;

sa apere si sa respecte dreptul parintilor de a opta pentru tipul de educatie dorit pentru copiii lor cu dizabilitati, tinand cont ca pentru a se asigura un proces de decizie adecvat trebuie sa fie puse la dispozitie informatiile si consilierea corecte;

sa incurajeze si sa faciliteze participarea parintilor, a organizatiilor persoanelor cu handicap si ale familiilor acestora, a reprezentantilor, a suporterilor sau consilierilor, la planificarea si la procesul de luare a deciziilor cu privire la prevederile cu privire la elevii cu cerinte educative speciale, inclusiv la dreptul de a decide asupra alegerii scolii si tipului de educatie;

sa investeasca un efort sporit in strategiile de identificare precoce si de interventie, ca si in calificarea pentru munca, cerand autoritatilor publice sa implementeze actiuni indreptate spre identificarea precoce a cerintelor educative speciale si spre interventia educativa prompta;

sa sprijine in mod special studentii cu dizabilitati, prin servicii suport adecvate;

sa includa egalitatea de sanse a persoanelor cu handicap la utilizarea noilor tehnologii;

sa dezvolte proiecte pilot si sa incurajeze schimburile cu tarile avand experienta in scoala inclusiva;

sa stabileasca mecanisme descentralizate si participative de planificare, monitorizare si evaluare a prevederilor educative pentru copiii si adultii cu cerinte educative speciale;

sa incurajeze cooperarea intre institutiile din domeniile educativ, social si de sanatate, cu scopul de a obtine o abordare unica in sprijinul includerii in scolile obisnuite a elevilor cu cerinte educative speciale;

sa se asigure ca, in contextul unei schimbari sistemice, programul de instruire a profesorilor face fata cerintelor educative speciale din scolile inclusive, atat prin serviciile anterioare educatiei, cat si in timpul procesului educativ.
4. Solicitam comunitatii internationale, cu precadere: 
Uniunii Europene, sa sprijine dreptul la educatie in scoala obisnuita a celor cu cerinte educationale speciale, sa incurajeze incluziunea sociala in strategiile educationale, instruirea pentru munca si permanenta calificare;

Parlamentului Europei, sa puna in practica o Europa fara bariere prin directivele si stategiile europene, cu atentie deosebita temelor privind educatia si calificarea;

guvernelor care deruleaza programe de cooperare internationala si agentiilor finantatoare internationale, ca UNESCO, UNICEF, PNUD, Banca Mondiala, Uniunea Europeana:

sa apere metoda educatiei inclusive si sa puna in practica programe de invatamant care sa faciliteze educatia elevilor cu cerinte educative speciale;

Organizatiei Natiunilor Unite si agentiilor specializate ale acesteia, cu precadere ILO, OMS, UNESCO si UNICEF, ca si Uniunii Europene:

sa intareasca eforturile pentru cooperarea tehnica vizand rezolvarea problemelor persoanelor cu handicap si sa dezvolte cooperarea si legaturile pentru un sprijin mai eficient nevoilor sporite de integrare a persoanelor cu cerinte educative speciale;

UNESCO, in calitate de agentie a Natiunilor Unite pentru educatie:

sa se asigure ca cerintele educative speciale sunt luate in consideratie in toate discutiile cu privire la educatia pentru toti, din diferite foruri;

sa implice organizatiile persoanelor cu handicap si organizatiile de parinti, ca si familiile persoanelor cu handicap, in discutiile de interes pentru ei, ca si in proiectele educationale orientate spre educatia inclusiva a persoanelor cu cerinte educative speciale;

sa mobilizeze sprijinul organizatilor educatorilor in problememe legate de imbunatatirea calificarii profesorilor cu privire la cerintele educative speciale;

sa stimuleze comunitatea academica pentru a dezvolta cercetarea, legaturile si crearea de centre regionale de informare si documentare; sa ia parte, ca o bursa de idei, la acest tip de activitati; sa disemineze rezultatele si progresele realizate la nivel national, in acord cu prezenta declaratie;

sa mobilizeze finantarea crearii, in cadrul urmatorului Plan pe termen mediu (2003-2010), a unui program largit vizand scolile inclusive si programele de sprijin comunitar, ceea ce va permite lansarea unor proiecte pilot care sa arate noi abordari in diseminarea informatiei, si sa elaboreze indicatori cu privire la necesitatea si furnizarea educatiei pentru persoanele cu cerinte educative speciale.